Couscous este un produs granulat obținut prin fierberea și uscarea grâului arnăut sau durum (Triticum turgidum), cunoscut datorită durităţii, conţinutului ridicat de proteine, culorii galben intens, gustului de nucă şi calităţii excelente de coacere.
După mărimea granulației, sunt patru feluri coucous: obișnuit, mediu, mare israelian și mare libanez.
MOD DE PREPARARE:
Couscous mic și mediu se fierbe sau se lasă la înmuiat cam 10 minute în apă/supă/sos de roșii cu volum asemănător (proporție volume 1 la 1), apoi se amestecă imediat cu o furculiță pentru a nu se lipi boabele unele de altele.
Couscous mare se fierbe timp de 15 minute întrun volum de lichid similar, ca și cel mic, apoi se amestecă bine.
Pentru un gust mai bun, granulele de couscous se pot prăji înainte de a fi hidratate.
UTILIZARE:
Se servește ca garnitură pentru carne gătită sau legume gratinate, la tocane; ca ingredient în salate sau diverse aperitive. Couscousul mare este utilizat ca substituent de paste în supe sau tocane.
Cuscusul de orice dimensiune este un produs uscat care stochează în cămară la fel ca orice paste făinoase. Păstrați-l într-un recipient etanș într-un loc întunecat și uscat și va rămâne proaspăt timp de mai multe luni.
Preparat se ține într-un recipient etanș în frigider timp de până la 5 zile. Poate fi congelat timp de până la 4 luni.
ISTORIC:
Numele cuscus este derivat de la cuvintele seksu sau kesksu, cuvinte ce au semnificația de „bine format” sau rotunjit”. Invenția cuscusului – granule mici de griș zdrobite din grâu dur, care sunt legate de apă și preparate prin aburire – este adesea atribuită locuitorilor indigeni din Africa de Nord, berberii sau Amazigh, deși alte dovezi sugerează că a fost inventat înainte de secolul al X-lea în Africa de Vest. Oricum, până în secolul al XIII-lea, felul de mâncare a fost frecvent găsit în zona care este astăzi Tunisia. Una dintre cele mai vechi referințe scrise la cuscus este de fapt făcută în cartea anonimă Hispano-Musulmană din secolul al 13-lea, Kitab al tabikh fi al-Maghrib waigherl-Andalus (Carte de bucate din Magreb și Andaluzia). Compilată de un scrib musulman din Valencia, cartea detaliază arta amestecării alimentelor, oferă recomandări stricte cu privire la ordinea mâncărurilor și include aproape 500 de rețete din Siria, Egipt, Sicilia, și dincolo de aceasta, multe dintre ele necesită utilizarea cuscusului.
Cuscusul a ajuns din Siria în Turcia in secolul al XVI-lea iar în prezent este consumat în numeroase provincii din sudul Turciei. Reprezintă și un fel de mâncare tradițională în bucătăria din Trapani. În unele regiuni, se prepară din făină, orz măcinat sau perle de mei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu